girls girls girls, relationships

4 mame intră într-un bar

Nu știu cum arată grupurile voastre cu prietenele care au devenit mame, dar grupurile mele private de Facebook și What’sApp sunt o glumă proastă.

Apropo de glume proaste, tocmai m-am gândit la una: 4 mame intră într-un bar. That’s it! That’s the joke. Două mame – se mai întâmplă. Trei mame – există și miracole. Dar 4? În afara unui baby shower, unui botez, sau unei nunți?!?… Numai când mă gândesc la asta, parcă o voce stridentă îmi irită timpanul: “Dar unde vă credeți, doamnă, aici? La piață?!”.

Discuțiile pe grupuri decurg de obicei în felul următor: stabilim că ne iubim, ne lipsim, vrem să ne vedem mutrele nedormite. Se pune inevitabila întrebare: cu copii sau fără copii? Hotărâm să fim egoiste și să ne vedem doar noi. După un lag de aproximativ 3 săptămâni, stabilim o zi, o oră, un loc. Ne entuziasmăm, ne facem outfituri în minte, “Pfoooa, am bluza aia nouă de astă toamnă la reduceri și acum am unde să o port.”

Bluza se entuziasmează și ea “Finally, some action! Credeam că o să fac molii în dulapul ăsta.”

Aiurea! Vine ziua cu pricina, cel puțiun uneia dintre noi îi mănâncă câinele tema.

Un copil are febră, un soț lucrează peste program, o bunică dă țeapă.

În ultima vreme parcă o parte din grupuri au atins un nou nivel de tristețe. Ne urăm la mulți ani când avem zile de naștere, rămâne să ne vedem pe final de săptămână, și pe final de săptămână, toată lumea tace. Mi se pare mie sau gluma proastă a făcut un copil cu vărul ei de la țară, bancul sec?!

Dacă la toate astea adaug zilele în care deschid Facebook-ul, iar el îmi servește la cafea câte o amintire – cu noi bronzate, fără riduri și fără griji – that (!), my friends, is a slap in the face.

 

Nu știu de ce, dar îmi e greu să îmi fac prietene mame (pe care să nu le știu de pe vremea când nu erau mame). Și uite cum băieții își fac prieteni noi, iar eu îmi vreau prietenii vechi înapoi.

Dacă e o singură mamă, să zicem că mă descurc. Am reușit să îmi fac o singură prietenă mamă la gradinița băieților. Dar dacă e un grup de mame, mă blochez. Zâmbesc politicos și merg mai departe. Nu știu niciodată ce să le spun, cum să le spun, nu mai am răbdare să discut despre diversificare și metode de înțărcare.

De cele mai multe ori când sunt în preajma unor mame pe care nu le cunosc, mă ascund după bile colorate și tobogane cu copiii. Ajung acolo târâtă de mânuța lui Filip (Matei deja nu mă mai bagă în seamă când are copii prin preajmă), și rămân acolo și după ce Filip își face curaj să fie singur. Pentru că eu NU îmi fac curaj să NU fiu singură. Weekend-ul trecut, la un loc de joacă, chiar m-a certat un copil mai mare când m-a văzut cățărată în trambulină “– Hei, tu ce faci aici? Aici e doar pentru copii.” I-am zis că îl încurajez pe Filip, dar cred că m-a mirosit că nu am fost complet sinceră. Copiii miros minciuna așa cum câinii miros frica.

S-ar putea să fie doar în capul meu, dar am impresia că mamele judecă cel mai tare alte mame. Mai ales dacă nu sunt aliniate la modul lor de parenting sau par ușor diferite. De ce? Mă întreb… Nu ar trebui sa fim supportive? Să ne înucrajăm? Să ne complimentăm răbdarea?

La plecarea de la locul de joacă, Mihnea îmi zice: “N-ai socializat și tu cu alte mame? “

Ridic din umeri: “Nope, not one bit. Daaaar mi-am făcut câțiva prieteni copii, pe care nu o să-i mai văd vreodată.”

 

Online îmi e ceva mai ușor. De când cu blogul chiar am “cunoscut” câteva mame cu care am chimie și ne-am propus să ne vedem când se vor alinia planetele. Dar altfel, dacă mă pui să zic ceva într-un grup nevirtual de mame pe care nu le cunosc, o să mă prefac că fug la baie să fac pipi, iar la întoarcere îmi voi lua fața panicată că nu îmi văd băieții. I suck as a human, I know!

Dar în apărarea mea nu beneficiez de foarte mult timp liber. Și mi-ar plăcea ca în puținul timp liber pe care îl am, să pot discuta… life issues, nu zarzavaturi issues (dragi copii, legumele și fructele sunt foarte importante în alimentație, ascultați de părinți și mâncați tot din farfurie).

 

Așa că mame prietene, știu că probabil încă încercăm să ne găsim ritmul în această nouă viață, dar de ce ne jucăm singure, fiecare la scara ei? De ce ne izolăm și aflăm una de alta cu un scroll pe social media?

Pentru că în puținele momente în care hoasul din viața mea e pus pe snooze, când hainele sunt curate, vasele spălate, mâncarea în frigider, email-urile trimise, câinele plimbat și copiii adormiți, mă gândesc la voi. Oare ați dormit aseară? La voi în casă e curat? Soții vostri știu că sunt norocoși? V-ați făcut deja planuri de vacanță?