family, motherhood, parenting

Never Have I Ever

Niciodată…

  1. Nu m-am prefăcut că nu văd când copilul meu mănâncă de pe jos.
  2. Nu mi-am mințit soțul că am o întâlnire de birou și am plecat la piscină.
  3. Nu mi-am trimis copiii cu muci la grădiniță.
  4. Nu le-am dat copiilor telefonul dimineața doar ca să mai dorm 15 minute.
  5. Nu am pregătit lapte cu cereale… la cină.
  6. Nu am făcut pipi cu un copil în poală.
  7. Nu am zis hmmmm… “If I had a highway I would run for the hills” –  ce vers interesant.
  8. Nu le-am spus copiilor “Mami și tati au puțină treabă” – ca să ieșim în oraș la o petrecere sau un concert.
  9. Nu le-am dat copiilor dulciuri la un eveniment ca să ne prelungim șederea acolo.
  10. Nu m-am prefăcut că plâng când am fost lovită cu o jucărie, doar ca apoi să mă bușească plânsul și să nu mă pot opri.
  11. Nu am făcut exerciții fizice de pe YouTube cu copiii ca să îi obosesc și să adoarmă mai ușor.
  12. Nu mi-am dorit să răcesc ca să pot dormi o zi întreagă.
  13. Nu am pus din greșeală vin în biberon.
  14. Nu m-am prefăcut că-s ocupată cu copiii pentru că nu aveam chef de socializare cu adulții.
  15. Nu mi-a fost lene să schimb așternutul de la pat pe care Filip a facut pipi la somnul de prânz, așa că am mai dormit o noapte în el.

Ați jucat “Niciodată” în liceu sau în facultate, da? Știți regulile – spui ceva ce nu ai făcut niciodată, iar ceilalți participanți la joc sunt nevoiți să bea dacă au expermintat cel puțin o dată afirmația ta.

Voiam doar să vă comunic că aș fi nevoită să beau la toate afirmațiile de mai sus.

Acum că am băut 15 shot-uri pot să vă zic cu sinceritate că nu cred că vreuna din afirmațiile de mai sus mă fac “a shitty mom or wife”.

 

Cum râdeam cu o prietenă mamă la un moment dat – e bine să pleci cu multe principii la drum, în motherhood, ca să ai la ce renunța.

Dacă ar fi să fii doar mamă, imaginea care circulă pe internet nu ar fi atât de utopică. Dar dacă vrei să fii și soție și soră și fiică și prietenă și angajat full time și freelancer și dog owner și om pe deasupra, something’s gotta give și ajungi să faci prostii.

Dacă trec 2 săptămâni și nu am făcut o prostie, înseamnă că nu am avut timp să înțeleg ce mi se întâmplă.

Când fac prostii, mă pun de fapt la încărcat, altfel îmi dă cu low battery. Iar când sunt pe low battery highlight-ul zilei e momentul în care mi-am tras draperiile și m-am pus în pat la somn cu o pernă pe cap.

Dar când fac prostii, ies de pe pilot automat. Când nu fac ce se așteaptă de la mine,  îmi aduc aminte de cât de ușor era să nu fii adult, să nu ai responsabilități și să nu aibă nimeni nevoie de tine.

Pipi de copil pe așternut? Eh, o seară acolo, nu se înâmplă nimic. O să aștept cu o nerăbdare mai mare dușul de dimineață.

E ciudat când afli că o să fii mamă. Parcă corpul tău nu îți mai aparține. Așa cum e ciudat când intenționezi să locuiești toată viața cu o persoană. Parcă ajungi să împarți totul mai puțin chiloții și periuța de dinți. Deși… lasă nu vă mai zic.

Și tot ciudat e că atunci când greșesc, și-mi aduc aminte de mine într-o altă viață, mă uit la cei doi copii  – de cele mai multe ori perfecți – și mi se umple inima de mândrie și de bucurie. Zilele astea parcă sunt oameni rotunzi și mă fac întreagă.

Și sunt convinsă că uitându-mă în urmă, când vor fi mari, încercând să îmi dau seama unde am greșit, exemplele vor fi complet diferite de cele de mai sus.

Până atunci, însă, am reușit să îl fac pe Filip să râdă în fiecare zi din cele petrecute într-un salon de spital, am reușit să îi dăruiesc lui Mihnea, anul acesta de ziua lui, cadoul pe care și-l dorea anul trecut  (mă prind mai greu dar mă prind), iar Matei mă are la degetul lui mic. Cât despre Pizza, urmează să primească o baie. As you can see, I am really trying here!

Hai, mai joacă cineva cu mine jocul ăsta? Sărbătorim 1 ani de Wine Before Noon, fac cinste.

Niciodată….