chill pill, family, me time

Christmas Chores

Eeeei, ăsta DA cadou de Crăciun. Un duș în tihnă, la ora 11:00 dimineața, într-un hotel din Cluj.

“Colinde, colinde, e vremea colindelor …” Au, ce mă doare spatele! Măcar aseară am dormit singură într-un pat, nu pe o canapea, cum mă pune Filip să dorm.

Când ajung acasă tre’ să bag la spălat, să trimit mail-ul ăla, să le tai unghiile, f*uck, să ÎMI tai unghiile. Măcar am reușit să mai fac ordine în haosul din casă, înainte de sărbători, că simțeam că încă puțin și ne vor da afară lucruri fizice și inutile.  Mi-a rămas gândul la puloverul ălă gri, dar hei, măcar am reușit să iau o bună parte din cadouri. Căc*at, ce mă doare spatele.  Ah, ce bine e să curgă apă caldă peste tine. Pffff, iar tre’ să bag aparatul pe picioare. Credeam că doar pentru că e iarnă, părul o să se usuce și o să cadă.

Băi, să nu uit să-mi cumpăr anticoncepționale… Oare i-o fi luat Mihnea lui Pizza ceva de mâncare? Ar merita și ea o zgardă nouă. E atât de bun câinele ăsta, nu îl merit.

“Gel de duș pentru curățarea delicată a pielii.” 

Deja mi-e dor de bradul de acasă. Mi-e așa de drag de el, că m-am holbat zilele astea la el ca la un nou-născut. Tre să-l pup pe Mihnea a suta oară că a venit și cu ideea și cu implementarea. Și pentru că e la fel de disperat după Crăciun ca și mine și deja știe că nu se poate înțelege cu mine până nu termin de decorat.

Îmi place atât de mult să stau acasă de sărbători, că momentul meu preferat e când se termină cu toate mesele, se dau toate cadourile, și rămânem doar noi și bradul, singuri acasă. De-abia aștept să ne închidem în bula noastră și să respirăm, să ne bucurăm unul de altul și să ne mâncăm toate mesele împreună.

Doamne, Matei își scrie numele. Când a trecut timpul? Parcă mai ieri mergeam la prima serbare de Crăciun, și căutam disperată un papion. Parcă mai ieri își făcuse prima prietenă, iar acum are patru. Știe mai multe colinde decât mine și spune lucruri de genul “te iubesc de nu te mai suport”. Iar Filip parcă mai ieri nu știa să meargă, iar azi e bărbățel fără scutec. Încep să-mi regăsesc trăsături pe mutrele lor perfecte.


 “Șampon pentru păr subțiat. Combate semnele deteriorării părului.”  Au, ce mă doare spatele. 

Dar mă felicit că, deși am alergat zilele astea de mi-a ieșit inima din piept, am reușit să fiu prezentă și la serbarea lui Matei dar și la party-ul de la Cluj cu biroul. 

Când am aflat că întâlnirea de final de an de la birou se suprapune cu serbarea lui Matei, am zis “no way in hell o să ratez serbarea”. Pentru că familia e piatra care bate foarfeca, și pentru că de mai bine de 3 săptămâni Matei îmi cântă colinde în pat, înainte de somn, vreme de o oră. 

Pe de altă parte, nu voiam să ratez nici eventul de la job, mai ales că mi-am făcut prieteni și mi-am dat seama că mi-a lipsit biroul în anii de pauză. 

“ Hrănește firul de păr de la rădăcină și până la vârfuri.”

Ce adorabil a fost Matei la serbare. Era așa de entuziasmat!  Când l-am luat de la grădi spre serbare mi-a spus “ Pai, de-abia aștepți să mă vezi?”. Oh, my darling, aștept ca și când! 

La fața locului, mă tot fâțâiam de colo-până colo, cu înălțimea mea impresionantă, încercând să îl văd și să mă vadă că îl susțin, într-o sală plină de părinți care încercau să facă același lucru. Mai aveam puțin și îl rugam pe Mihnea să mă ridice pe umeri ca să îl văd mai bine. Iar Matei, în timp ce cânta colinde în două limbi (cuz, you know, kids these days), știa de fiecare dată exact unde sunt, îmi făcea cu mâna de pe scenă și mustăcea.

Am avut revelația că singurul om din lume care știe în mod constant în ce parte a încăperii sunt, în timpul unei petreceri aglomerate, este nimeni altul decât tatăl lui. Nu știu cum putem transmite mai departe acest talent, dar tre’ să-l mai pup o dată pe Mihnea dacă a reușit, pentru că mi-ar plăcea ca Matei să fie prezent și atent în relațiile cu multiplele lui prietene. 

“A se evita contactul cu ochii.”

E chiar “fain” Clujul. Am văzut random un graffiti cu “Faust” și m-a suprins că nu era numele unei echipe de fotbal. Oare le-ar plăcea băieților aici când își vor alege facultatea? A fost simpatic aseară. Am dansat singură, am băut 2 shot-uri cu colegii (Raluca, shot-uri – bleah, dar să fim serioși, unele situații sociale cer un shot),  am mâncat shaorma la 3 dimineața, iar bonus am dormit până la 10:30 și m-am trezit fresh.

Iar pe seară, când voi fi acasă, vom fi oficial cu toții în vacanță, și toată alergarea și oboseala vor fi puse pe piua. 

E oribilă perioada de dinaintea sărbătorilor, cu atât mai mult dacă ești părinte. Grupurile de WhatsApp de la grădi urlă non-stop, traficul e oribil, deadline-urile sunt strânse, somnul e mai puțin ca de obicei, cadourile nu se iau singure, iar peste toate astea, tusea e prezentă în mai toate casele. 

Așa că de-abia aștept sarmalele și Netflixul, board game-urile cu prietenii, mese de prânz care se transformă în mult prea multe pahare de vin roșu, zapada din afara Bucureștiului, copii care se bucură la cadouri și o pauză de la lumea reală pentru a-mi pune ordine în gânduri. 

Mihnea are dreptate. Chiar stau mult prea mult la duș. 

Crăciun fericit, Wine Before Nooners!